“Miturile iubirii sau, altfel spus, iluziile cu care le place anumitor oameni să se amăgească când se îndrăgostesc sunt multe și toate la fel de eronate. Atunci când „ființa minunată” pe care abia am cunoscut-o ne face să ne spunem în taină sau chiar cu voce tare urmatoarele fraze, vom ști cu siguranță că ne-am îndragostit, însă suntem încă imaturi emoțional și mai avem de lucru sub aspectul înțelesului real al cuvântului iubire.
Miturile iubirii:
– dacă el/ea nu ma iubește, nu reprezint nimic, sunt un nimeni;
– daca îl/o pierd nu voi mai iubi niciodată pe nimeni;
– este sufletul meu pereche, unica persoană potrivită pentru mine;
– dragostea la prima vedere e cea adevarată, o recunosc din prima;
– dacă ne iubim nu va conta niciodată că nu…;
– îmi aparține, este al mea / a mea;
– partenerul perfect îmi va satisface toate dorințele;
– dacă ne simțim bine în pat, atunci sigur e iubire;
– vom îmbatrâni împreună;
– nu mă va înșela niciodată;
– îl / o cunosc ca pe propria persoană sau chiar mai bine;
– are numai calități.
Erori la începutul unei relații:
– ignorăm semnalele ce ar indica anumite probleme;
– credeam că el / ea se va schimba;
– inventam scuze pentru el / ea;
– ne ascundem după deget nepunând anumite întrebări, de frica unui răspuns;
– facem prea repede compromisuri renunțând la valori și credințe personale în favoarea celuilalt;
– renunțăm la anumite preocupări ce înainte ne făceau placere pentru că așa vrea el / ea;
– credem că sunt suficiente doar anumite calități, precum banii sau frumusețea fizică.
Iubire sau dependență?
În timp, adevarata personalitate a partenerului iese la iveala, fie că a ascuns-o cu dibăcie, fie că am ignorat-o cu naivitate. Cu toate astea ne vine greu să ne separăm de el / ea. Uneori nici comportamentul agresiv nu ne determină să punem capăt unei relații. De ce? Pentru că ne-am obișnuit cu ea, am devenit dependenți.
NEVOIA nu e tot una cu DEPENDENȚA
Deseori confundăm dorința, nevoia de a nu mai fi singuri, nevoia de sex, nevoia de a fi admirați sau multe alte necesități atât de firești și umane, cu iubirea. Din astfel de relații se nasc drame, povești cu final trist, depresii, sinucideri sau chiar dezicerea de cel mai frumos lucru din lume, dezicerea de… iubire. Poți avea nevoie de cineva, dar să nu fii dependent de el. Poți avea nevoie de el / ea, dar daca el / ea este din n motive departe, viața e necesar să continue, iar nevoia de acela se va diminua fiind în mod firesc înlocuită de altele.
Iubirea și încrederea
Acordând încrederea noastră cuiva pe care îl iubim sau doar credem că îl iubim, ne deschidem subconștientul către acea persoană. Astfel îi dăm putere asupra sufletului nostru, îl lăsam deseori să ne conducă soarta, îi cedăm din voință.
Iubirea și compromisul
Compromisul e necesar și inevitabil într-un cuplu, dar numai păstrându-ne un grad de libertate convenabil, un mod de exprimare deschisă a propriei personalități și posibilitatea de a alege să mergem pe propriul nostru drum indiferent ce aspect al vieții avem în vedere.
IUBIREA NU ESTE UN MIT, ea ESTE.
Eu o caracterizez astfel:
– iubirea nu e romantică, dar conține în ea toate atributele romantismului;
– iubirea nu e slabă, dar conține în ea multă sensibilitate;
– iubirea nu e dură, dar conține în ea multă putere și forță;
– iubirea nu e în slujba cuiva, dar face multe servicii;
– iubirea nu e întotdeauna fermecatoare, dar conține în ea divinitatea.
Iar ceea ce tocmai v-am enumerat un pic mai sus, nu sunt mituri, nu-s povești, sunt adevăruri despre acea minunată stare pe care toți o dorim în suflet, fie că o dorim conștient sau nu, despre starea numită iubire. La ce folosește totuși această distincție dintre iubire și îndrăgostire? La acordarea importanței cuvenite fiecărui sentiment sau senzații din viața noastră. Ne place să ne îndrăgostim și este bine, însă de fapt, în secret, toți ne dorim SĂ IUBIM.”
Fragment preluat din “Psihologia Cuplului”, Adrian Nuta, 2007